luni, 29 noiembrie 2010

Traim in Romania dar asta nu e o scuza...


De cate ori s-a intamplat sa ridici din umeri si sa spui "traim in Romania"?
De cate ori ai infruntat impertinenta,nesimtitrea,injuraturile unor necunoscuti cu zambetul pe buze,spunandu-ti ca asta e,traiesti in Romania...
De ce traiul in Romania a devenit o scuza? De ce si de cand?De ce nesimtirea este sinonima cu "roman"?
De cate ori mai primesti un zambet sau un "multumesc", "o zi buna" de la oamenii de la ghiseul unde ti-ai pierdut ultima ora jumatate?De cate ori cel care greseste isi recunoastre umil vina?Sau din contra,el este cel care se agita cel mai mult?
Pentru Ea..: Te uiti in tacere la ceea ce au altii si tu nu ai si consideri ca le poti avea pe toate.Nu esti ceea ce crede lumea ca esti, dar ai propria lume unde minciuna e adevarul tau si crezi ca ai dreptul sa impui minciuna ta tuturor.Ii amagesti si te joci cu toti pentru ca iti merge si  pentru ca si ei sunt ca tine,au lumea lor construita pe minciuni,iar intersectarea lumii lor cu lumea ta le va confirma adevarul despre tine.

miercuri, 24 noiembrie 2010

I have read...

Am terminat aseara de citit


Asa cum spuneam si in postarea trecuta,la prima vedere pare o carte de duzina, dar nu este deloc asa.Nu mi s-a parut nici a fi un roman horror, ci mai degraba un triller psihologic.Autoarea aduce in prim plan o familie disfunctionala ale carei probleme se rasfrang diferit asupra tuturor membrilor ei, trivialitatile unui mic oras de tara si doua crime atroce.
Camille Preaker este o ziarista mediocra la "Daily Post", Chicago si este trimisa in orasul natal, din Missouri, pentru a face un reportaj despre asasinarea unei fetite in urma cu un an si disparitia alteia cu doar o zi in urma.
De mentionat este faptul ca domnisoara Preaker este o tanara de 33 de ani, cu grave probleme emotionale si cu un trecut de autoflagelare.Ajunsa in Wind Gap,orasul natal, ea trebuie sa faca fata sentimentelor ce revin din trecut si unor situatii noi,neprevazute.
Viata ei in micul orasel se invarte in jurul unei mame posesive dar in acelasi timp distante,al unei surori vitregi in varsta de 13 ani,insolenta,care pluteste intre droguri,sex si abuz emotional si a doi barbati, detectivul Richard  venit tocmai din Kansas City pentru a da o mana de ajutor si principalul suspect in uciderea celor doua fetite, John Keene.
Inca din capitotul 3 am oscilat intre mama Camillei si sora vitrega a acesteia,ca in final sa aflu ca amandoua erau criminalele.
Mama Camillei, Adora Crellin, a fost gasita vinovata de moartea surorii Camillei,Marian Crellin.Se pare ca suferea de Sindromul Munchausen Indus,sindrom care o determina sa ii faca rau fiicei sale pentru a demostra ce mama grijulie si iubitoare este.
"Pana seara au fost confiscate urmatoarele obiecte din sertarul cu lenjerie al mamei:

8 fiole impotriva malariei, cu etichete straine, niste tablete mari, albastre, care fusesera interzise datorita capacitatii de a produce febra si vedere incetosata.Urme ale cestui medicament au fost gasite in testele toxicologice care mi s-au facut.
72 de tablete de laxativ pentru uz industrial, folosit in special pentru a destinde matele la animalele de ferma.Urme ale cestui medicament au fost gasite in testele toxicologice care mi s-au facut.
36 de pastile impotriva apoplexiei, al caror abuz poate provoca ameteala si greata. Urme ale cestui medicament au fost gasite in testele toxicologice care mi s-au facut.
3 sticle de sirop, folosit pentru a provoca varsaturi in caz de intoxicare. Urme ale cestui medicament au fost gasite in testele toxicologice care mi s-au facut.
161 de tranchilizante pentru cai.Urme ale cestui medicament au fost gasite in testele toxicologice care mi s-au facut."

Dupa arestarea Adorei, sora mai mica a Camillei s-a mutat cu aceasta in Chicago,acolo infaptuind si ultima crima inainte de a fi arestata.
Un triller psihologic captivant,eotionant,povestea unei mame care incearca sa isi ucida cele 3 fiice,povestea celor doua fiice,una care se autoflagela si cealalta ucigasa...erori ale parintilor ce se reflecta in comportamentul copiilor...

luni, 22 noiembrie 2010

Now readind...

Am inceput sa citesc "Obiecte ascutite" de Gillian Flynn


La prima vedere pare o carte de duzina,care nu ar merita sa fie ridicata de pe rafturile unei tarabe.

” A spune ca este un debut extraordinar, ar fi prea putin. N-am mai citit ceva atat de inspaimantator (…) de vreo treizeci de ani. Obiecte ascutite nu este un roman care sa te sperie si pe care apoi sa-l uiti; fiorii se acumuleaza, efectul este devastator. Ultimele treizeci de pagini m-au ingrozit, dar pur si simplu nu ma puteam opri. Pe urma, dupa ce am stins lumina, povestea era acolo, in capul meu, sasaind ca un sarpe incolacit intr-o pestera.  Opera remarcabila, incisiva, cu o scriitura patrunzatoare si analize psihologice taioase. “Semneaza Stephen King .
Daca marele maestru al horror-ului a fost inspaimantat,atunci....sa fim si noi!See you later!


"Pistolarul" -Stephen King


Abia am terminat de citit primul volum din saga "Turnul intunecat" de Stephen King.
Sincer,inca nu m-am decis daca imi place sau nu acest prim volum...Ultima ora mi-am petrecut-o cautand recenzii ale acestei carti pe internet si am observat ca publicul se imparte in doua tabere .Multi au apreciat aceasta saga a lui King si multi nu au fost deloc impresionati, considerand romanul ca fiind lipsit de consistenta.
Primele pagini ale romanului ne transpun intr-un teritoriu desertic,complet neprietenos.In prim plan este adus pistolarul Roland,un personaj misterios si perseverent,incercand sa isi duca la bun sfarsit misiunea, intr-o cursa contra cronometru.Naratiunea prezenta se imbina perfect cu amintiri ale lui Roland,trairi si sentimente din trecut ce par sa il copleseasca in prezent.
De multe ori romanul mi-a creat o stare confuza,din cauza detaliilor incomplete si nu prea bine finisate,mi-ar fi placut situatii mai verosimile,descrieri mai ample ale situatiilor,ale Mutantilor Lenesi(pentru ca nu am inteles exact de unde provin si ce anume sunt).Iar confruntarea finala cu "omul cel bun" a lasat mult de dorit.
Sper ca in momentul in care voi termina de citit trilogia sa imi schimb parerea despre aceste carti...

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Ce mi-as dori eu...in materie de carti si biblioteci

Pentru ca sunt fan Arch Daily bantui aproape zilnic pe acest site,intotdeauna gasind proiecte noi si multe,multe lucruri care imi plac.
Imi place enorm sa citesc,strangand de-a lungul timpului destul de multe volume ,iar astazi,in cautarile mele zilnice pe Arch Daily am dat peste ceva care m-a lasat fara cuvinte...pentru mine e un "must have".
Voi ce parere aveti?
V-ar placea sa cititi un roman captivant in timp ce beti o cafea fierbinte si din cand in cand puteti trage cu ochiul spre ninsoarea ce cade din abundenta pe peluza din spare?Cum vi se par peretii din sticla transparenta ce dau spre curtea interioara?
O mica vedere si din gradina spre biblioteca


Restul proiectului arata cam asa..
zona de luat masa...










Plimbari zilnice

Nu am pretentiile unui formator de opinie,dar imi permit sa scriu despre lucruri care ma intereseaza...asa ca puteti citi ce aberez eu aici sau puteti trece mai departe la ceea ce va intereseaza!Oricare ar fi alegerea voastra,eu va multumesc ca ati accesat acest blog!Lectura sau shopping placut!

Imi place mult sa ma plimb,insa nu imi place ceea ce vad in timpul plimbarilor...Ceea ce a constituit candva un oras unitar din punct de vedere arhitectural a devenit astazi un spatiu lipsit de orice regula urbanistica sau bun simt.Si prin asta ma refer indeosebi la perioada post-comunista, care a adus cu sine un sentiment al libertatii ce
s-a tradus in sfidarea oricaror reguli.Astfel,au aparut o serie de constructii noi,cu volume din ce in ce mai complicate, suprapuse intr-un mot cat se poate de fantezist, cu prea multe muchii,cu acoperisuri in nenumarate ape, cu ferestre intr-o mare diversitate de dimensiuni si forme geometrice si cu decoratiuni dintre cele mai (ne)inspirate.
Gustul precar al zilelor noastre se materializeaza intr-o serie de forme compuse intr-un mod cel putin bizar, in finisaje de proasta calitate,pe scurt,in proiecte indoielnice, pentru care isi dau mana beneficiarii si arhitectii.
Ce v-ar placea?Nuante monocrome, case asemanatoare din punct de vedere arhitectural sau puzderia de culori care se poarta in ultimul timp(de la oranj la mov) si colosi executati din materiale ieftine ce poarta denumirea generica de "cladiri de birouri"?
Ati prefera sa locuiti intr-una din casele de mai jos?Cele atat de apreciate de majoritatea romanilor sau ati prefera ceva doar al vostru,un proiect facut special pentru voi?
Va plac?Inventivitatea oamenilor "buni la toate" se remarca si in ceea ce privesti finisajul fatadelor, si nu ma refer doar la gama cromatica(care, intre noi fie vorba, ma face sa calc pedala de acceleratie si sa trec mai departe) ci si la placarea cladirilor cu diferite materiale,care ar trebui sa aiba cu totul si cu totul alta destinatie...
Am atat de multe exemple de dat,incat nu cred ca mi-ar ajunge spatiul...o sa ma rezum la cateva proiecte executate de difersi arhitecti prin toata tarile lumii...PENTRU CA EI POT!!!Pentru ca ei isi dezvolta bunul gust pe cand noi cultivam cu mare atentie kitch-ul,promovam non-valori si ne facem singuri-singurei proiectul casei de vis(de visul cui...??)
O casuta mica,eco, executata in Africa de Sud,proiectata e arh. Pietro Russo
Conceptul acestei case eco este unul simplu" play/live/sleep" si cred ca e suficient...

Eh?Cum vi se pare? Un spatiu atat de simplu si totusi atat de bine compartimentat,caldura pe care o emana,amplasamentul de vis...

La noi ar fi iesit ceva de genul...
(si ,da, stiu a cui e...e a unui nene extrem de sarac,dar cu duhul...la banii investiti intr-o casa de 1.350 mp,putea investi si intr-un arhitect de renume,nu un neica nimeni cu 12 clase,dar care lucreaza in constructii)

My wish list-Books

As vrea ca zilele sa aiba 50 de ore in loc de 24 pentru a avea suficient timp ca sa citesc tot ce mi-am propus.


1.)Stephen King - "Anotimpuri diferite"
Anotimpuri diferite (1982) este o colecţie formată din patru povestiri-roman, diferite ca ton şi subiect, dar având aceeaşi temă: o călătorie care marchează definitiv viaţa protagoniştilor.


«Cumpăraţi Anotimpuri diferite. Vă promit că o să vă placă. Autorul creează pesonaje atât de vii, încât aproape că le simţi în preajma ta.» Minneapolis Star-Tribune



Mi-am cumparat prima parte a trilogieil Millennium impreuna cu Gazeta Sporturilor.Mi s-a parut un proiect ambitios,de bun augur, dar au esuat lamentabil.Au impartit prima parte in doua volume,care au aparut in decurul unei luni.Nu au respectat data aparitiei,apoi au renuntat la a mai scoate Millenium 2 si 3...un lucru bun inceput si nedus pana la capat.Dezamagitor!
"Nu există nevinovaţi. Există doar diferite grade de responsabilitate." Lisbeth Salander

LISBETH SALANDER se întoarce în Suedia după o lungă vacanţă petrecută în Caraibe. A pus mâna pe o mare sumă de bani şi este, pentru prima dată în viaţă, independentă financiar. Dar ea nu mai are nici familie, nici prieteni şi realizează că este complet singură. În acelaşi timp, MIKAEL BLOMKVIST, de la revista Millennium, a dat de un nou subiect fierbinte. Jurnalistul Dag Svensson şi prietena lui Mia Bergman au dovezi despre existenţa unei filiere de prostituţie care activează între Europa de Est şi Suedia şi care, mai mult, este muşamalizată de serviciile secrete. Multe dintre persoanele implicate în traficul cu femei au poziţii importante în societate. Întâmplări din trecutul întunecat al lui Lisbeth Salander încep să iasă la iveală. Atunci când Dag şi Mia sunt brutal asasinaţi, bănuielile se îndreaptă spre Salander, iar poliţia va declanşa o adevărată vânătoare împotriva ei. Salander se decide să pună capăt pentru totdeauna trecutului şi să-i pedepsească pe cei care merită. Drumurile lui Blomkvist şi Salander se întretaie din nou. Jurnalist suedez, Stieg Larsson a murit în 2004, în mod neaşteptat, în urma unui crize cardiace. Cu câteva luni înainte, îi predase editorului său trilogia MILLENNIUM, o serie de romane care aveau să se numere, după dispariţia sa, printre cele mai căutate şi citite cărţi din lume. Având o intrigă irezistibilă şi extrem de complexă, cele trei volume de factură poliţistă atacă teme sensibile din punct de vedere politic, precum corupţia, prostituţia, traficul de influenţă. S-a spus că moartea lui Larsson s-a datorat îndrăznelii sale de a dezvălui în roman informaţii incomode, pe care el le deţinea ca jurnalist, dar care ar fi trebuit să rămână secrete. Cu acest al doilea volum al Trilogiei MILLENNIUM, Stieg Larsson semnează un nou thriller înnebunitor şi pasionant.


S-a împlinit ceea ce speraţi la sfârşitul celui de-al doilea volum: Lisbeth Salander nu a murit. Dar nu vă bucuraţi întru totul: rănită mortal, ea rămâne prizonieră câteva săptămâni bune în spital, neputând nici să se mişte, nici să acţioneze cumva. Este încolţită din toate părţile, acuzaţii grave apasă asupra ei. Mai este o problemă: tatăl ei, fostul spion Zalachenko, pe care ea are toate motivele să-l urască de moarte şi pe care l-a rănit cu o lovitură de secure în cap, se află la acelaşi spital, în camera vecină.

Misterioasa Secţie ilegală care s-a constituit cu ani în urmă în sânul serviciilor secrete îşi continuă activităţile subterane. Ca să poată rămâne în umbră, oamenii Secţiei au tot interesul să-i elimine pe cei care le-au ghicit existenţa.
De partea binelui, putem conta pe Mikael Blomkvist care, pe de-o parte ţine foarte mult la Lisbeth, deşi nu are voie să o vadă în starea în care ea se află, pe de altă parte, încearcă să aducă la lumină o conspiraţie şi un secret de stat care, odată revelate, ar dovedi nevinovăţia acesteia. Întrebarea este: mai poate Mikael conta pe prietena lui, Erika Berger, acum când aceasta devine redactor-şef al unei publicaţii concurente?
Lisbeth Salander – o tânără hackeriţă genială, dar şi puţin stranie – şi Mikael Blomkvist – jurnalist seducător care reuşeşte să scoată întotdeauna la iveală subiecte încinse (un fel de alter ego al autorului) – sunt personajele principale ale trilogiei Millennium. În primul volum, BĂRBAŢI CARE URĂSC FEMEILE, cei doi rezolvă un caz misterios: Harriet Vanger, moştenitoarea uneia dintre cele mai bogate familii din Suedia, a dispărut cu 40 de ani în urmă. Un scenariu fascinant care combină misterul unei crime, saga unei familii, o poveste de dragoste şi o intrigă financiară. Volumul 2, FATA CARE S-A JUCAT CU FOCUL, se centrează pe Lisbeth Salander care devine brusc ţinta unei conspiraţii, la baza căreia se află o facţiune ultramisterioasă a serviciilor secrete suedeze. Salander este vânată de poliţie, Blomkvist aduce la lumină o afacere murdară în care, în spatele comerţului cu prostituate, se ascunde de fapt un secret de stat. Lisbeth Salander este împuşcată în cap, umăr şi picior.



Targul de carte Gaudeamus 2010

       Pentru ca am facut economie la Cancan/Libertatea citindu-le pe net in loc sa dau bani pe ele, ieri mi-am facut cadou o serie de carti de la targul de carte Gaudeamus,Romexpo.
       La intrare,m-am lovit de standul celor de la IBU Publishing si evident nu am rezistat tentatiei...cum nu am avut curaj sa particip la concursul Lianei  , mi-am cumpatat singurica  "Traficantul de arme"(reducere 20%,pret 26 lei)
                                                  
     Am citit prima pagina in masina,mi-a placut foarte mult si abia astept o zi linistita pentru a putea termina ceea ce am inceput.
     Mai departe,am dat de standul celor de la Nemira  cu promotii de -50%, -75 % reducere la cartile lui Stephen King, Clarke.Acesta a fost standul meu preferat!Promotiile prezentate la targ sunt disponibile si pe site-ul Editurii Nemira .
       Printre titlurile prezente la targ se numara "Duma Key"-S.King , "Pistolarul"-S.King, "Dolores Claiborne"-S.King, "Talismanul"-S.King, "Casa intunericului"-S.King, titluri pe care le-am adaugat colectiei mele King.

Despre Romania,asa cum e ea..

          Postarea aceasta va fi extrem de neobisnuita pentru un blog care are ca scop comercizlizarea de haine,dar e singura mea modalitate de a protesta.
          De doua zile am o "forfota" interioara de nedeschis...sunt satula de oamenii(daca ii pot numi asa) care sub protectia anonimatului isi dau cu parerea peste tot.Exemple concrete am destule...caut sa imi incarc cartusele de la imprimanta,intru pe diverse forumuri unde zeci de "destepti" isi dadeau cu parerea despre cipuri,setari si resetari.Concluzia lor era ca nu se pot reincarca acele cartuse...concluzia mea este ca sunt deja la a 3a reincarcare fara probleme!
        Pe Trendzone sunt satula de anonimi carora o pudra li se pare ciudata,de cele 200 de mailuri primite zilnic cu 5 aprecieri pe cap de locuitor la acelasi produs...sunt satula de chivutele care se cearta ca la piata pe forum...Oare lumea chiar nu mai are nimic mai bun de facut?Oare sunt persoane atat de disperate?Chiar si acum cand scriu aceste randuri primesc 5 mesaje pe minut cu aprecieri...cat de bolnav trebuie sa fii pentru a face asemenea gesturi?Citesc despre oameni care dau tepe,citesc postarile fetelor care au luat tepe,iar cand vad limbajul trivial folosit,inclin sa cred ca nu au mai multa minte decat cele care le-au dat teapa.Un incident nefericit nu ar trebui sa ne faca sa uitam cei 7 ani de acasa sau niste reguli simple ale bunului simt.De ce nu ne putem rezuma a a spune numele persoanei care a facut un asemenea gest si atat?Oare nu am intelege daca nu s-ar folosi expresii triviale?Sau mesajul este cu atat mai dramatic cu cat adaugam si cateva cuvinte "de bine" la adresa persoanei neserioase?
       Ieri citeam un forum al carui subiect era arhitectura...si acolo constat cu acelasi dezgust ca sunt 3 oameni avizati sa dea sfaturi(amarati care dupa 12 clase se hotarasc sa mai faca inca 6 ani de facultate plus 2 de stagiatura plus o viata de munca) si o multime de "stiutori"...din categoria celor care pleaca in tari straine si muncesc cu carca(spatele) in constructii si apoi vin cu impresii de mari arhitecti(vezi diferenta intre cele 4 clase ale unei categorii si cei 20 de ani de scoala ai celeilalte categorii).
       Cineva de pe acest forum scria,ca si raspuns la postarea altui "inteligent"(scrisese ca el nu are scoala/facultate de arhitectura dar face proiecte pentru case) ca nici el nu e stomatolog,a terminat doar arhitectura,dar se pricepe la plombat si cunoaste si o betoniera ieftina...Amuzant,dar dureros.De cate ori fiecare dintre noi apeleaza la cunostinte,rude,prieteni pentru a rezolva ceva?Pentru a cosntrui o casa?Nestiind la ce risc se expune,nu doar pe sine ci intreaga familie.
      Ne este foarte simplu ca persoane neavizate,sa ne dam cu parerea despre tot..despre medicina,despre arhitectura,despre serviciile prestate de alte persoane..Dar de cate ori v-ati pus intrebarea daca aveti dreptate?E simplu sa spunem ca o plomba la stomatolog costa foarte mult,dar oare stim noi ce se intampla acolo?Oare suntem constienti de costul materialelor,de munca depusa de acel medic,de anii lui de studiu,de costurile unui cusr de perfectionare?Iar in arhitectura la fel...cativa "pierde vara" au descoperit ei un cuvand care cred ca face minuni..ARHICAD...ei cred ca programul asta face case..ei nu stiu ca in spatele programului sta un om,Ahitect se numeste el,care lucreaza poate si saptamani intregi la un proiect,care poarta discutii cu beneficiari indecisi,care coordoneaza o echipa alcatuita din ingineri structuristi,constructor,inginerii de instalatii...Nu domnule,haideti sa ne dam toti cu parerea de ce serviciile unora costa cam mult ...
      Am avut posibilitatea de a trai cateva luni in alta tara(lucru pentru care ii multumesc unei persoane extrem de dragi mie) iar aceasta experienta m-a marcat,poate,pe viata.In primele zile  credeam ca visez,aveam senzatia ca isi bat joc de mine,ca rad pe seama mea...Opreau la trecerea de pietoni cu mult inainte ca tu sa te decizi sa treci(de cate ori ai fost injurat pe trecerile de pietoni in Romania???),il salutau cu respect pe gradinar,pe gunoier,pe cel care le ingrijea si plimba cainii...De cate ori ai salutat-o pe femeia care face curat in scara blocului?Sau de cate ori i-ai multumit postasului?Si exemplele ar putea continua...Inca nu am ajuns la nici o concluzie cand mi-am pus problema cine ne invata sa ii tratam cu o asemenea lipsa de respect pe acesti oameni...
       In ziua de azi nu mai stim  sa respectam nimic,adevaratele valori au fost eclipsate de monici ale lui iri,de bienci ale lui bote,de adeline...Am uitat sa respectam munca oamenilor care invata,care se lupta pentru a face o facultate(si cu parere de rau,aici nu includ facultatile facute la universitati fantoma,2-3 ani si aceia la id),am ajuns sa fim buni in arhitectura,in medicina, in constructii dar sa avem doar 4 clase primare si cei 7 ani de acasa lipsa...Am uitat cum e sa tinem o carte in mana,in schimb citim cu disperare Libertatea si Cancan,din dorinta de a nu ne scapa nimic din viata "privata" a unor personaje plasticate...Cati dintre noi mai stiu ce inseamna Emil Cioran,Eliade,C.Petrescu, cati dintre noi mai asculta Iris,Ducu Bertzi?
     Ah,da,sa nu uitam pe A.Paunescu(Dumnezeu sa-l odihneasca!)...cum a murit bietul om,cum am dat iama in librarii sa ii cumparam cartile...Ma uitam cu stupoare la un reportaj tv cu o doamna care era "fana" A.P. si care atunci cand a fost intrebata de catre reporter care este poezia ei preferata a raspuns "Toate"...(Oare citise vreo poezie de A.P. pana atunci?eu nu cred...)Ne este greu sa dam 10 lei pe o carte,in schimb cumparam Cancan zilnic...Cati dintre noi au in playlist melodii ale anilor 70-90 si cati au albume intregi(piratate binenteles) cu.....(hmmm,nici nu stiu ce trupa sa nominalizez,din punctul meu de vedere cam toate sunt la fel,niste fete plasticate ce nu au alta ocupatie si mai nou,sunt vedete)..